marți, 28 mai 2013

22. p111 Daniel cap4, v30c (33) -,v 34 (37) PT21r



p111 Daniel cap4, 30c (33) - 4, 34 (37) PT21r





33ως δ πρω πντα τελεσθσεται π σ ναβουχοδονοσορ βασιλε βαβυλνος κα οχ στερσει π πντων τοτων οθν γ ναβουχοδονοσορ βασιλες βαβυλνος πτ τη πεδθην χρτον ς βον ψμισν με κα π τς χλης τς γς σθιον κα μετ τη πτ δωκα τν ψυχν μου ες δησιν κα ξωσα περ τν μαρτιν μου κατ πρσωπον κυρου το θεο το ορανο κα περ τν γνοιν μου το θεο τν θεν το μεγλου δεθην κα α τρχες μου γνοντο ς πτρυγες ετο ο νυχς μου σε λοντος λλοιθη σρξ μου κα καρδα μου γυμνς περιεπτουν μετ τν θηρων τς γς νπνιον εδον κα πνοια με ελφασι κα δι χρνου πνος με λαβε πολς κα νυσταγμς ππεσ μοι

33Chiar în clipa aceea, s'a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i -a fost udat de roua cerului, pînă i -a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
``Dar toate lucrurile în dimineata 33-a asupra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, și isteria  disperări la înnebunit  . Ca împlinire a tuturor tuturor lucrurilor care le auzise din cer . Pentru că Nabucodonosor, regele Babilonului  a trăit pustiu în loc sălbatic,șapte ani a mâncat  iarbă  verde  şi argilă. Și cu iarba lepădată de sălbăticiuni  pe  pământ  sa hrănit și apoi șapte ani mi-au dat ierburi de vindecare a minții  şi psihicul era stabil Și  sa iertat  păcatul meu împotriva unei om a Domnului Dumnezeului cerului și inclusiv nesăbuința şi necredința  mea față de  Dumnezeul dumnezeilor cel Mare şi Veşnic  a tămăduit  mintea mea şi cugetarea  mea M-a ridicat ca un vulturul de munte .Mi-a vindecat  impulsurile şi simțurile şi cu Har mi-a umplut  inima mea, cu frunze  goliciunea mea  văzută liber pe pământ Și am văzut treaz vremurile  şi   treaz,timpurile  şi destinul lor ;și pentru timpul lor: iar în   somn am primit cu multă  milă  soarta ce vine peste  mine.
34κα π συντελείᾳ τν πτ τν χρνος μου τς πολυτρσεως λθε κα α μαρται μου κα α γνοια μου πληρθησαν ναντον το θεο το ορανο κα δεθην περ τν γνοιν μου το θεο τν θεν το μεγλου κα δο γγελος ες κλεσ με κ το ορανο λγων ναβουχοδονοσορ δολευσον τ θε το ορανο τ γίῳ κα δς δξαν τ ψστ τ βασλειον το θνους σο σοι ποδδοται

34După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpânire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.
35Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să -I zică:,, Ce faci?`


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu